Sf. Constantin si Elena

Marturii tineri 2004

„Multumim ÎnaltPreaSfintitului Parinte Teofan, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei, pentru sustinerea pe care a acordat-o la înfiintarea acestui Grup.” ( Grupul de Tineri "Toti Sfintii")

„Pentru tineri, acest seminar înseamna calea spre adevar. Mai corect spus, afla care este drumul spre Dumnezeu si cum pot înainta pe acest drum chiar daca uneori o mai apuca si pe alte cai.În ziua de azi oamenii sunt departe de Dumnezeu si acest lucru l-am observat dupa ce am venit la seminar si am realizat cât de departe eram si eu de Dumnezeu.Am ajuns aparent întâmplator la acest seminar, dar nu cred ca a fost doar o coincidenta. Acum câtiva ani un coleg mi-a scris ceva care abia acum a capatat sens pentru mine: „Pe strazile pustii nu gasesti nimic, cu toate ca tu îti doresti ceva si nu te opresti din cautat”.Rataceam pe aceste drumuri pustii si nu puteam sa-mi gasesc linistea sufleteasca. Acum cred ca prin acest seminar mi s-a întins o mâna de ajutor de undeva, de acolo, de sus ...Aceasta mâna e întinsa pentru oricare dintre oameni, dar depinde de noi daca vrem sa o prindem sau sa-i dam drumul.Seminarul e o mâna de ajutor întinsa catre sufletele tinerilor. Fiecare alege daca sa tina bine de aceasta mâna sau trece mai departe.Eu personal multumesc lui Dumnezeu ca mi-a întins aceasta mâna de ajutor si ca l-a adus pe Parintele Gabriel în bisericuta noastra, adica la “Brândusa”.Parintele Gabriel este o persoana deosebita care se lupta sa ne aduca pe calea cea buna. L-as mai lauda dar nu vreau sa i se urce la cap.Ca sfat, va spun ca merita efortul sa-l cunoasteti pe Parintele Gabriel si Grupul de Tineri „Toti Sfintii”.Va mai scriu o strofa dintr-o poezie de P.B. Shelley, „Planta simtitoare”:

„Frumusetea, dragostea-ncântarea
Nu cunosc nici moartea, nici schimbarea
Simturile noastre-s prea obscure
Spre-a percepe razele lor pure.”
Haideti sa ne curatam putin sufletele pentru a fi mai frumoase si mai iubitoare.” (Zamfirescu Cristina, Studenta anul IV, Facultatea de Automatica si Calculatoare - Craiova)

Back to Top

„Am cunoscut Grupul Parohial prin intermediul unor prieteni, care nu au încercat sa mi-l descrie intr-o forma foarte atragatoare, pentru a încerca sa ma convinga sa particip la seminarii, ci mi-au prezentat desfasurarea întâlnirilor si a temelor abordate.În acest grup am întâlnit tineri obisnuiti, cu pasiuni comune, sociabili si prietenosi, dar mai ales un preot care încearca nu numai sa ne înteleaga, ci si sane dea sfaturi si sa ne îndrume pe calea cea buna.” (Alina Vasilescu, eleva clasa a XII-a)

„Într-o lume în care oamenii uita din ce în ce mai mult de morala si de Biserica, consider ca orice încercare de a restabili echilibrul eticii acestei societati este un lucru extraordinar.În acest sens, seminariile saptamânale care se desfasoara la Parohia Brândusa, ofera tinerilor ocazia de a participa la discutii pe diferite teme. Discutiile mi se par foarte interesante iar sfaturile si îndrumarile primite sunt în spiritul Bisericii, corespunzatoare statutului de bun crestin. Întâlnirile cu Grupul de Tineri „Toti Sfintii” îmi fac deosebita placere întrucât armonia totala de aici îmi creeaza mereu buna dispozitie. De asemenea, din partea Parintelui am avut întotdeauna întelegere si sprijin.Convingerea mea este ca seminariile de sâmbata sunt un câstig enorm si îmi place sa petrec o parte din timpul meu în acest mediu constructiv, în prezenta agreabila a Preotului Gabriel Sorescu.” (Roxana Iovita, studenta anul II Facultatea de Litere, sectia Birotica)

„Pentru mine, acest grup de tineri reprezinta cel mai larg cerc de prieteni, care sunt deschisi în a aborda orice fel de discutii si probleme care ne framânta pe noi, tinerii noii generatii.Aceste seminarii sunt binevenite atâta timp cât se discuta problemele societatii de astazi si nu numai.Sunt multe piedici si pericole în societatea noastra si cred ca e foarte bine sa le cunoastem si sa le analizam în profunzime. Ma bucura faptul ca exista acest loc mai aproape de Dumnezeu, unde ne spunem pasurile de zi cu zi.” (Nutu Catalin, student anul II, Facultatea de Mecanica)

„Din pura vanitate vroiam sa impresionez, dar realizez ca nu conteaza atât de mult cum scriu, cât faptul ca vine din suflet.Pentru mine nu a fost o pura întâmplare ca am ajuns la Biserica Brândusa. Omul este insuficient siesi; ma gândesc ca toti am fost chemati pentru a ne apropia de Dumnezeu. Pe toti ne leaga infinita Lui dragoste, iar lungile discutii avute cu grupul, de multe ori contradictorii, au schimbat mult omul care eram.O data eu râdeam, acum râd altii de mine…Si e trist cât putem sa ne îndepartam de Dumnezeu. Eu am facut primul pas când m-am hotarât sa ascult si nu mai sunt ce am fost, nici nu am la ce sa ma întorc, dar stiu catre cine sa ma îndrept. Iisus a spus: „EU SUNT VIATA”. Într-o buna zi, multi vor întelege si accepta aceasta cale si dragostea Lui.” (Alice Militaru, studenta anul IV, Facultatea de Drept)

„Seminariile reprezinta hrana mea spirituala; ma ajuta sa înteleg mai bine Tainele Sfintei Biserici si sa-mi formez principii corecte de viata pentru a putea trai frumos si curat în iubirea crestina fara de care suntem neîmpliniti.Tinerii de la seminar sunt prietenii care ma ajuta, ma înteleg si fata de care simt o mare deschidere sufleteasca.” (Marinas Ileana, studenta anul IV, Facultatea de Istorie)

„Am aflat de acest seminar pentru prima data de la doamna Sorescu Emilia, sotia Parintelui Gabriel. Am venit aici din mai multe motive, în primul rând pentru a afla lucruri noi, care sigur îmi vor fi de folos în viata.” (Hagi Gabriela, studenta anul II, Facultatea de Teologie, sectia Asistenta Sociala)

„Grup de tineri, asociatie literara, sindicate studentesti, chiar partide politice, asociatii non-guvernamentale, asociatii sportive, despre toate acestea putem spunem ca au ceva în comun: urmaresc anumite interese, sa le promoveze, sa le apere, sa le obtina. Dar concluzia referitoare la grupul de tineri cred ca ar fi aceasta: acest grup de tineri promoveaza tinerii, cu toate problemele si calitatile lor, le promoveaza libertatea de a se exprima si nu de putine ori grupul de tineri „Toti Sfintii” îi ajuta pe cei care doresc sa-si rezolve unele probleme, gânduri, sa-si gaseasca raspuns la unele întrebari personale, îi ajuta sa se exprime asa cum sunt, spre deosebire de cele enumerate mai sus, în cadrul carora se promoveaza interesul grupului si nu al celor care fac parte din el.” ( Buican Costinel , student anul II la Facultatea de Stiinte Politice, liderul Gupului in 2004)

„La Grupul Parohial am gasit prieteni, unitate. Dumnezeu este dragoste, iar dragostea aduce unitate. De aceea ne completam unul pe altul în discutiile pe care le purtam, discutii de altfel foarte interesante. Fiecare dintre noi îsi poate exprima parerea, ceilalti respectând-o, chiar daca nu sunt de acord cu ea.Temele propuse la Grupul Parohial sunt încântatoare, îmbinând religia cu problemele cotidiene ale oamenilor. Discutiile nu sunt deloc plictisitoare deoarece Parintele este o persoana deosebit de comunicativa si întelegatoare.” (Dragos Predatu, elev clasa a IX-a, Colegiul National Carol)

„Prima data am venit pentru ca mi-a zis Parintele daca vreau sa vin, dar si din curiozitate. N-am stiut ce se face. Acolo am întâlnit tineri, unii prieteni de-ai mei. Mi-am facut alti prieteni dintre cei pe care nu-i cunosteam. Toti membrii sunt tineri de treaba. Seminariile sunt un mod placut si folositor pentru a petrece câteva ore dintr-o sâmbata, mai frumos decât într-o discoteca. Se discuta teme interesante. Ceea ce se discuta îti foloseste în viata de zi cu zi. Sunt si activitati recreative. Preotul este de treaba.” (Ureche Marius Cosmin, student anul II, Facultatea de Educatie Fizica si Sport)

„Uneori ma întreb si eu ce am cautat si aici si prin alte parti. Poate ca asta e unul din „defectele”, mele sa îmi „bag nasul” peste tot si sa ma bucur de „mirosurile” pe care le „inhalez”.Grupul Parohial „Toti Sfintii” este o ocazie de a întâlni tineri care stiu sa-si traiasca foarte frumos viata în apropierea Bisericii.Atentie baietilor, majoritatea celor care vin aici sunt fete!” (Dumitru Marius, student anul III Facultatea de Informatica, membru ASCOR, filiala Craiova)

„Fiind la o conferinta a Parintelui Gabriel Sorescu, pastorul Parohiei Brândusa, la tema „Despre vise, vedenii si false revelatii”, a fost prezentat, de catre Parinte, liderul Grupului de Tineri Costinel. Parintele ne-a spus la conferinta ca se întâlnesc în fiecare sâmbata la ora 14:00 si discuta diferite teme si ne-a invitat pe oricare dintre noi sa participam.Când am fost la prima întâlnire, am fost foarte multumita ca mai exista tineri care sunt interesati sa afle câte ceva despre Dumnezeu sau despre ispitele pe care le întâlnim la orice pas.Cercul de tineri înseamna foarte mult pentru mine. Toti tinerii sunt buni prieteni, sociabili si Parintele ne raspunde la orice întrebare si are o mare rabdare pentru ca ne suporta.Eu nu stau în fiecare week-end în oras, dar sâmbata la ora 14:00 sunt alaturi de ei cu gândul; încerc sa merg cât mai des pentru ca îmi place sa merg; decât sa stau acasa sau „gura casca” prin oras.Daca cineva mi-ar interzice sa mai vin, sau sa nu mai fie posibil sa vin, m-as întrista. Sper sa ramân cât mai mult timp în Craiova sa particip cât mai des la aceste întâlniri.” (Câmpeanu Aurelia, studenta anul I, Facultatea de Agronomie, sectia Cadastru)

„Fiecare tânar îsi doreste sa cunoasca oameni noi, sa-si faca din ce în ce mai multi prieteni, sa gaseasca raspunsuri la întrebarile pe care le are, sa le arate celorlalti din jur personalitatea si felul sau de a fi si, ca orice om, sa fie ajutat în orice moment printr-un sfat, un gând bun etc. Toate acestea eu le-am gasit în Grupul de Tineri al Parohiei Brândusa. Pot sa spun ca m-am integrat repede în acest grup pentru ca ei mi-au permis si m-au primit cu bratele deschise. Seminarile sunt interesante deoarece de fiecare data învat ceva nou, ascult opiniile celorlalti si astfel încep sa-i cunosc mai bine prin modul de a gândi sau exprimându-mi eu parerea referitoare la diferitele teme, ei reusesc sa ma cunoasca.În ultimul timp ne-am apropiat foarte mult pentru ca am mers prin Parcul Romanescu si am facut chiar si o excursie, ceea ce ne-a determinat sa ne cunoastem exact cum suntem în viata de zi cu zi.Sincer, eu vin cu drag, în fiecare sâmbata, sa ma întâlnesc cu acesti tineri ai Parohiei Brândusa pentru ca ma simt bine alaturi de ei si petrec mai multe ore nemaipomenite.” (Riza Claudia, eleva clasa a X-a, Liceul Elena Cuza)

Back to Top

Marturii tineri 2005

Ma numesc Riza Claudia si sunt eleva la Colegiul Nationala “Elena Cuza”. Trec în cls. a 12-a si studies filologia. Am auzit de acest grup de tineri de la parintii mei carora Parintele Gabriel le-a spus sa ma trimita.  Impresii: Chiar ma gândeam, în drum spre Biserica Brândusa, ce înseamna defapt acest grup de tineri.Când am ajuns am fost intampinata de niste oameni minunati (tinerii si Parintele) care m-a ajutat sa ma integrez foarte repede. Mie grupul îmi ofera libertatea de exprimare si afirmare si ma ajuta sa-mi consolidez unele gânduri, pareri, conceptii despre viata de toate zilele si în general viata spirituala.

Sunt Mircea, am 18 ani si am auzit prima oara de grup în mai 2004 când stateam la poarta (ca la sate) cu un prieten.  Parintele Gabriel a trecut pe acolo si ne-a spus sa venim si noi la grup si sa arunc tigarea din mâna. În sfârsit, dupa mai multe astfel de întâlniri pe la 8- 9 seara în fata portii am ajuns la grup în octombrie 2004. Astfel am gasit un loc atât distractivcât si serios, iar acum ce nu îmi place este monotonia, pentru ca încep sa traiesc sentimental de deja-vu si parca tiparul care era la început este indestructibil.

Ma numesc Ileana Marinas, am 24 de ani si am venit la grupul de tineri din aprilie 2004. Prima data am fost aflat de existenta acestui grup la conferinta tinuta de Parintele Gabriel la Sala Albastra. Mi-am dorit sa vin, însa datotita timiditatii si pentru ca nu cunosteam nici un membru am amânat pâna când am cunoscut-o pe Aurelia. Ea m-a convins sa vin dupa ce m-a scapat de o amenda în autobuz.  Sunt bucuroasa ca am venit la grup, ca am reusit sa ma integrez si sa-mi largesc cercul de prieteni.   Îmi plac temele abordate în cadrul seminariilor. Ele ma ajuta sa clatific si sa înteleg mai bine crestinismul. Ma învata sa-l traiesc. Am lipsit de la mai multe seminarii motivând ca am de învatat dar câteodata pierdeam timpul si apoi regretam ca nici n-am învatat si nici n-am venit la grup, asa ca ni-am notat ca de acum înainte sa fiu mai perseverenta si mai serioasa.

Ma numesc Niculae Liviu Daniel, am venit în acest grup de aproximativ 5 luni, fiind invitat de prietena mea Madalina, care la rândul ei fusase invitata de prietena ei Maria.      Sincer am venit deoarece eram foarte confuz în legatura cu unele aspecte ale vietii, si eram si oarecum strâmtorat de unele “probleme”.Am cautat ajutor, îndrumare, putina relaxare, pur si simplu voiam sa scap de probleme.  Banuiam ca acest grup poate sa ma ajute deoarece am mai facut parte dintr-un grup de copii crestini când eram mai mic.Ce am gasit- niste tineri foarte deschisi ce alcatuiau un grup, grup în care ni mi-a fost greu sa ma integrez, si sa fiu acceptat ca membru. Am mai avut însa o surpriza placuta, si anume liderul acestui grup (parintele) era un bun psihologi (p.s. vede dincolo de aparente). Ce as vrea sa gasesc? – Ce si fost si pâna acum, un grup fara rautate, invidie.

 Ma numesc Ioana Georgiana Veronica, si înainte sa vin la grup de obicei ma prezentam “Giorgiana, Geoco pt. prieteni” acum spun cu bucurie „Giorgiana, Gioco sau Mojo pt. prieteni” pt. ca multi membrii ai grupului au devenit prietenii mei. Am 17 ani si de grup am auzit de la Mirela, colega mea de clasa, una din animatoarele acestui grup. Îmi povestise de mai multe ori ca se întâlneste cu un grup de tineri ca fac dezbateri pe teme mondene cum ar fii: sex înainte sau dupa casatorie, ca fac excursii la diferite manastiri si mi s-a parut interesant asa ca nu am pierdut ocazia si atunci când Mirela mi-a spus ca daca mi-ar placea sa vin sa o fac, nu am pierdut ocazia. Tin minte ca la început când am venit am nimerit exact în ziua alegerilor si nu întelegeam nimic. Eram total aeriana pt. ca oricum întârziasem, Mirela si Corina ma asteptasera cam mult si au facut cu mine un jogging de toata frumusetea pâna la biserica. Îmi aduc si acum aminte prima data când l-am vazut pe Parintele Gabriel. Statea în prispa si sincer mi s-a facut pielea de gaina. Ma gândeam :”Aoleoo parca Mirela zicea ca este de treaba!!!! Ne manânca cu fulgi cu tot nenea asta. Ce om serios!! Si am vrut sa fac 360 de grade si sa plec: ma gândeam. Ce a fost în capul meu de am venit aici??”  M-am gândit totusi sa ramân si îi multumesc si azi lui Dumnezeu pentru asta. Desi la început dupa ce am facut cunostiintacu toti membrii grupului si nu am retinut numele niciunuia eram tot în pom pâna la sfârsitul întâlnirii m-am simtit super. “Nenea“ cu fata de om serios care credeam ca o sa ma manânce si care ma facea sa vreau sa ma întorc acasa, se dovedise un om minunat, cu simtul umorului, o persoana deosebita care acum reprezinta întâiul motiv pt. care vin cu cea mai mare placere la grup.

Ma numecs Eliza, am 20 de ani în sâmbata dinaintea Pogorârii Sf. Duh am venit la aceasta biserica pentru prina data, vrând sa particip la Privegere. Eram împreuna cu un amic, am stat pâna la sfârsitul slujbei, iar apoi am mai ramas la poarta bisericii împreuna cu Adi sa vorbim. Parintele a venit la un moment dat la noi si ne-a propus sa venim la acest cerc. Am început sa devin curioasa în legatura cu modul de desfasurare, cu tipul de tineri care vin la acest cerc. Iata-ma în sfârsit aici. Sunt surprinsa! E minunat. M-asteptam la ceva destul de strict, cam ceva de genul: sa nu zici sau sa faci ceva ca îti atrage cineva atentia si te cearta. Aceasta teama îmi vine ca urmare a unor experiente, în legatura cu câteva personae tot cerstine.    Eu obisnuiam sa fiu o persoana deschisa, sociabila, care ar vrea sa stea cât mai mult în preajma oamenilor si care ar vrea sa cunoasca cât mai multi oameni.   Simteam ca ma inchid din ce în ce mai mult în mine si parca nu mai aveam scapare, dar Dumnezeu nu m-a lasat. Mi-a întins întins o mâna si m-a ridicat din negura.    Ma bucur ca am ajuns aici si sper sa învat lucruri noi, sa-mi fac prieteni adevarati, sa mî exprim liber, sa iasa din nou la suprafata acea parte din mine, Eliza cea vesela si plina de viata dupa care strig si plâng mult în ultima vreme. De data aceasta vreau ca viata mea sa fie calauzita de Iiisus Hristos.

Ma numesc Moldoveanu Eva- Nicoleta, am 17 ani si jumatate. Prima oara când am ajuns în aceasta Biserica, nu mi-am imaginat ca voi ajunge aici. O persoana din scoala murise si am venit sa aprind o lumânare, Parinrele Gabriel m-a convins sa ma spovedesc si am venit. Prima persoana care mi-a facut cunoscut grupul a fost Costi. Apoi duminica în biserica, un grup de tineri ce cântau divin m-au “acostat” si m-au invitat. Sâmbata la ora 14.30 am ajuns în aceasta frumoasa curte de biserica n inima acestui grup. Nu stiam cum sa ma comport sau ce sa spun, dar toti erau foarte draguti si mi-am zis: “Nu are cum sa fie o experienta proasta”. Cam asa a început “povestea” si a continuat pâna în momentul de fata. Este drept ca ceva timp nu am venit, darn u mi-am dat seama ca îmi lipsea. M-am întors, mi-am cerut scuze pentru lunga mea absenta si am încercat sa vin în fiecare sâmbata. Este linistitor si ma apropie tot mai mult de Dumnezeu, de mine si de sufletele minunate din acest grup.    Asta îmi place.      Ce-ar trebui sa schimb ? Poate modul de comunicare… nu stiu sigur. Momentan nu am idei. Nu sunt de prea mult timp aici, poate cei mai “batrâni” ar avea mai multe propuneri.

 Ma numesc Vasile (Vasy) am 24 de ani sunt student în anul IV ISE azi am venit pentru prima data în acest grup.     Nu stiu mai nimic despre acest grup, dar fiind o reuniune mi-a placut si am venit mai mult sa ma relaxes si sa descopar idei si concepte noi despre viata fiindca eu consider ca toata viata învatam si nu putem spune niciodata ca stim tot, cu cât stim mai multe cu atât ne dam seama ca stim mai putine sau cât de putine stim.     Nu stiu care sunt principiile de baza ale acestui grup, dar auzind ca fiind un grup de crestini ortodoxi m-am gândit ca nu poate fi decât un lucru bun.

Ma nunesc Constantin Stefania- Alina. Am 19 ani. Am venit acum 4 luni în biserica pentru a ma spovedi si dupa ce m-am spovedit mi-a zis parintele sa vin sâmbata la seminar, mi-a spus ca e un grup de tineri care vorbesc lucruri foarte interesante despre Dumnezeu si Biserica.    Am venit la început din curiozitate dupa care am venit aprope la fiecare seminar.

Back to Top

Sunt Florin Mojoiu. Am 31 de ani, am venit la acest grup o data cu parintele, si îmi place ca în acest grup oamenii au posibilitatea sa se roage, sa învete despre Dumnezeu si chiar sa se joace câteodata, as vrea ca grupul acesta sa fie perceput mai mult ca un loc unde pot sa-si descarce sufletul, aici pot gasi pe Dumnezeu si îsi pot elibera sufletul.

 Sunt Veliscu Dragos Mihai, am 16 ani si am vizitat grupul prima data acu 8 luni, pe 20 noiembrie datorita surorii mele care mi-a povestit despre grup, despre seminarii. Am devenit curios si dupa câteva saptamâni am participat la prima întâlnire.      Mi-a placut foarte mult faptul ca am fost primit cu caldura si am fost înteles de ceilalti.       Totul va veni de la sine.

Sunt Raluca am 16 ani. Am aflat de acest grup de la Parintele Gabriel, însa nu am venit de prima data pentru ca mi-a fost rusine si nu cunosteam pe nimeni.  Prima întâlnire cu grupul a fost Cu câteva zile înainte de Craciun când împodobeau bradul. Atunci am facut cunostinta cu ei. Prima cu care am vorbit a fost Roxana.  Când am venit la întâlnirea cu grupul, am fost rusinoasa, însa mi-a trecut foarte repede când Parintele a început sa ma întrebe numele, vârsta si altele.    În primele ore pe care le-am petrecut cu acest grup am avut aceeasi stare de emotii si am fost la fel de rusinoasa si înca mai sunt pentru ca nu am ajuns sa-i cunosc asa de bine.    La acest grup mi-am facut noi prieteni, as putea spune ca sunt mai buni decât cei de la scoala, de la bloc, sunt mai sinceri. Îmi doresc foarte mult sa ma înteleg si cu cei noi care o sa vina.      Aici am gasit tot ceea ce-mi doream: liniste, distractie, credinta, prieteni, sinceritate.

Ma numesc Cosmin , despre grup am aflat de la parinte. Într-o zi de duminica dupa ce s-a terminat liturghia, când am ajuns sa ma miruiasca, parintele mi-a zis sa vin si eu sâmbata vitoare la seminar. Prima data când am fost la seminar stiu ca am mai întâlnit oameni cunoscuti, stiu ca în primele seminarii au fost discutii interesante, eram si fete si baieti.Cred ca am continuat sa vin pentru ca este un mod placut si util de a petrece câteva ore dintr-o duminica. Asteptari: sa învat despre religie, sa cunosc oameni, sa am prieteni din rândul tinerilor din grup, un preot care sa raspunda la întrebari, activitati utile.

Ma numesc Iovanel Marius Adrian, am auzit de acest grup cu totul întâmplator de la o prietena pe care am întâlnit-o la biserica într-o zi iar apoi parintele ne-a chemat. De la acest grup nu ma astept la prea multe, prefer mai bine sa am surprize. Vom vedea daca vor fi placute sau cum vor decurge lucrurile mai departe.

 Sunt Cristina Kadour, am 17ami, am aflat de acest grup de la prietena mea Claudia si mi-a zis sa vin sa vad cum este la grup. Am venit cu ea prima data, eram foarte emotionata. Sincera sa fiu m-am simtit foarte prost, eram plina de nervi si revoltata, pentru ca nu m-am simtit bine, poate pentru faptul ca m-au privit ca pe o straina. Cel mai mult ma suparat parintele, acum ca l-am cunoscut mai bine tin foarte mult la el. Dar atunci nu mi-a placut de el. Dar acum mi-am schimbat impresia. Si desi prima data nu m-am simtit bine, totusi a doua oara am venit. De ce ? Pentru ca stiu cât oricât de mult m-ar supara ceva în legatura cu biserica nu trebuie sa renunt la „Parinte, biserica, la tot ce are legatura cu Dumnezeu.” Si am vrut sa mai încerc o data. Si nu mi-a parut rau de loc. Iar de la grup sper ca în urmatoarele sedinte sa vorbim despre diverse subiecte, probleme sociale, povesti despre minuni, sfaturi, etc.

Ma numesc Matei Razvan, am auzit de acest grup de la Mircea. La început nu m-a interesat, dar dupa un timp am aflat de la o petrecere ca erau multi tineri care vin aici. Atunci m-am fotarât sa vin si eu. Prima data am azuns aici si nu cunosteam pe nimeni, am intrat pe poarta si am vazut câtiva tineri, apoi n-am intrat si i-m asteptat pe cei cu care vorbisem. Am intrat pe poarta, am ajuns la locul în care se tinea seminarul m-am asezat si am asteptat sa înceapa seminarul. Am început sa ne prezentam, am spus doua calitati si un defect. Apoi am fost împartiti în trei grupuri, si s-a cerut sa comentam câteva pasaje din Biblie. În timpul acesta a venit o echipa de filmare si a cerut sa prezentam activitatea grupului. A trebuit sa prezint ideile grupului din care faceam parte. Am fost asa mandru de mine.       Pe viitor astept sa se organizeze excursii la munte.

      Ma numesc Doru- Paul Avram, am 23 de ani. Am auzit de existenta grupului de tineri „Toti sfintii” chiar de la dumneavoastra si am ajuns sa fac parte din grupul de tineri chiar de dumneavoastra. A meritat sa ajung pentru ca aici am gasit într-adevar un grup de prieteni adevarati. Prima impresie la grup le care am trait-o a fost aceea ca sunt un pacatos pentru ca nu stiam mici macar Tatal Nostru. (sinceritatea este punctul meu forte). Apoi a început sa-mi placa, aflând lucruri noi despre credinta, iar dumneavoastra chiar m-ati ajutat sa descopar ca exista Dumnezeu si m-ati ajutat sa îmi îmbogatesc cunostiintele despre credinta, si despre viata în general.  Va multumesc, si urez grupului de tineri viata lunga si sper sa ne întâlnim în acelas cadru si când vom avea peste 70 de ani si ne vom numi „Grupul de batrânei”.

Back to Top

      Ma numesc Mirela, am 17 ani si am ajuns la acest grup de tineri datorita faptului ca într-o duminica dupa slujba, la miruit , parintele Gabriel m-a înstiintat de existenta acestui grup. În sâmbata urmatoare deoarece ma plictiseam cumplit am fotarât sa ma duc, la început nu am avut curaj nici macar sa intru pe poarta bisericii, dar parca ceva m-a împins intr-un târziu în curte si astfel am participat la primul meu seminar.   De atunci pâna în prezent a trecut mai bine de un an în care cred ca îmi place sa cred ca m-am schimbat. În orice caz în mod cert nu mai sunt aceasi Mirela care a intrat pe poarta bisericii.   La acest grup de tineri îmi place în primul rând motivul pe care ne aduce pe toti aici: adica Dumnezeu si legatura mai deosebita ce s-a infiripat între membti.  Lucrurile care mi se par ca înca scârtie sunt, cum am mai spus-o în repetate rânduri, lipsa unei organizari si prelungirea fara rost a unor idei care nu au legatura cu subiectul propus.

      Sunt Madalina Mirigel, am 19 ani si vin în acest grup de 5 luni. Am auzit de acest grup pt. prima data de la Maria Tapurin. Mi-a fost prezentat ca fiind o modalitate de eliberare sau mod de a gresi mai putin. M-am fotarât sa vin sa gasesc raspunsuri la lucruri ce ma intereseaza, sa ma eliberez de ele.  Acum vin penrtu ca vreu sa ascult si pate printre multele cuvinte îmi gasesc raspunsurile, solutile. De asemenea, aici nu sunt interese, deci nici rautate.Am simtit ca Dumnezeu ma asculta, aici simpt ca-i pot vorbi.  Sunt una din semintele care au picat pe pamânt bun, dar daca nu-i sunt taiate buruienile din jur se sufoca. Aici sunt ajutata sa cresc.  Oamenii ce sunt aici ma determina sa vin.

      Ma numesc Iovita Ileana Alina, am 21 de ani si locuiesc în Craiova. Am auzit prima data de acest grup de tineri de la dumneavoastra în iarna anului 2004. Tin minte ca la prima întâlnire am fost doar eu, Letitia, Costi si Cristi baiatul doamnei Eugenia. La început eram curioasa sa vad ce se va întâmpla, despre ce se va discuta. Cu timpul am cunoscut multe persoane, tineri care vor sa afle cât mai multe lucruri, dornici de a-si face noi prieteni.   Le-am mai vorbit si altor persoane despre acest grup, dar nu au fost asa de interesate. Dintre cele care au ajuns pe aici au fost Roxana sora mea si Nana colega mea si Edy prietenul meu.  Îmi place ceea ce discutam la grup, cu toate ca nu prea reusesc sa ajung (si nu din rea vointa, dar nu pot sa stau plecata toata ziua de acasa si sâmbata si duminica dimineata la slujba), aflam lucruri interesante si discutiile mi se par lejere. Totusi mi se pare si ceva formal aici si anume când raspundem în scris la întrebari pe care le pune parintele la începutul seminarului. Mi-ar fi placut mai mult ca discutiile sa fie libere, fara sa fim nevoisi sa raspundem în scris.  Ceea ce admir foarte mult la dumnevoastra este faptul ca sunteti foarte deschis cu noi si prin acest lucru reusiti sa ne apropiati. Eu personal ma simpt foarte apropiata de dvs. si va privesc ca pe un tata.

      Ma numesc Tudor. Am aflat de acest grup de tineri cu ajutorul surorii mele Alexandra. Ea mi-a povestit ce se face la acest seminar si m-a sfatuit sa vin si eu. Din spusele ei mi-am dat seama ca tinerii din acest grup sunt foarte de treaba. Dupa ce am venit prima data la seminar, am plecat cu o impresie foarte buna. Mi-am dat seama ca trebuie sa vin de cât mai multe ori. Înainte de a veni m-am gândit ca acest seminar nu este de mine deoarece nu eram o persoana foarte credincioasa. Cu ajutorul acestui seminar ma-m apropiat foarte ult de biserica si am început sa devin un bun crestin.   În cadrul acestui grup mi-am facut multi prieteni, prieteni de încredere. Pe viitor mi-as dori sa facem mai multe excursii la biserici si mânastiri.

      Numele meu este Iulia, am 17 ani si în momentul în care am aflat de acest grup de tineri, eram cu un an mai mica. Printr-o pura întâmplare am aflat de la o persoana cunoscuta, de slujbele oficiate la Biserica Brândusa, despre care spunea ca sunt foarte frumoase. Asa am hotarât sa vin si eu duminica la slujba aici la biserica. Parintele vazând ca vin des la biserica, m-a întrebat de ce nu vin si la un seminar cu tinerii. Aflasem mai-înainte si de acest seminar, dar nu stiusem ca se poate veni oricine. Îmi imaginam ca toti din grup erau studenti la teologie sau persoane care aveau o legatura mult mai strânsa cu biserica decât aveam eu. Am fotarât însa sa ma implic si sa vin si eu la urmatorul seminar. Încadrarea mea în grup s-a rezolvat mult mai repede, într-o zi în care Înalt Prea Sfintitul Arhiepiscop la Craiovei si Mitropolitul Olteniei a oficiat o slujba la aceasta bisericuta. La sfârsitul slujbei urma sa aiba loc o întâlnire si cu tinerii si preotul m-a rugat sa iau si eu parte. Am avut asa multe emotii în camera în care îl asteptam pe Preasfintia sa, pt. ca nu cunosteam pe nimeni si nu stiam daca nu aveau un moment pregatit de primire sau cam asa ceva. Am fost totusi uimita de bucuria si deschiderea sufleteasca cu care m-au primit atât parintele cât si tinerii. Toti pareu un pic tensionati în asteptarea parintelui, dar, în momentul în care se uitau la mine zâmbeu, ceea ce m-a facut sa scap de emotivitatea are ma stapânea. M-au primit si am facut si poze cu ei. Am fost complet uimita de tot, nu ma asteptam sa fie totul asa de placut. Asa am hotarât sa particip la seminarii si s aflu temele care se dezbat.

Ma numesc Alexandra Balacescu si am 17 ani. Am auzit de acest grup când cea mai buna prietena a mea a fost chemata la biserica într-o duminica. Era duminica ................ si ea a avut canon sa aduca la biserica 2 persoane. Una dintre ele am fost eu. În acea duminica am vazut la strana câteva persoane foarte interesante care m-au facut sa ma gândesc la ideea de a veni la grup.Era decât o idee. Apoi în cursul aceleiasi zile mama mea facea sfestania casei mele iar preotul care a venit acasa era chiar parintele Gabriel.  M-a recunoscut ca fusesem în acea dimineata la biserica si mi-a povestit despre grupul de tineri. Asa m-am hotarât sa vin.  În prima zi, la grup, am vazut oameni ca si mine, noi veniti cu care am intrat în vorba. Prima mea parere a fost una proasta, pt. ca la una din declaratiile mele am avut parte de o replica foarte proasta din partea lui Bogdan, un fost component al grupului si din partea lui Alice. De atunci m-am hotarât sa nu mai vin, dar apoi parintele si alti câtiva mebrii m-au impresionat. Dupa câteva sedinte am descoperit chiar o persoana de nadejde în Alice, dar si în Bogdan pe care îi pun acum în cap de lista în ceea ce priveste prietenia mea cu oamenii. Pot spune ca 3 persoane din grup m-au ajutat sa trec peste cele mai bificile momente din viata mea de pâna acum.  Fara sa exagerez, de când am intrat în grup, am avut parte de cea mai frumoasa si interesanta perioada din viata mea. Ei m-au ajutat sa devin ceea ce sunt acum cu bune si rele, dar mai ales cu bune.

      Sunt Dragos P. Si am aflat de acest grup chiar înainte de a se înfiinta. Acesta s-a format la initiativa parintelui Gabriel Sorescu în iarna anului 2004, iar eu am fost prezent înca de la prima întâlnire. Initial seminarul a avut loc cu un nr. de 7 persoane pentru ca în prezent sa evolueze spre un nr. total de aproximativ 30 de tineri. Sentimentul pe care l-am încercat la prima întâlnire a G.P.T. „Toti Sfintii” a fost unul de tulburare deoarece nu eram familiarizat cu astfel de actiuni. Pe parcurs însa, totul a devenit foarte placut si nu stiu daca m-as putea desparti de prietenii deosebiti de la acest grup. Asteptari: sa formam cât mai multe grupuri de acest gen la alte parohii din oras, sa promovam credinta ortodoxa la câti mai multi tineri.

     Sunt Buican Costinel si am ajuns la început pritr-un prieten si prin parintele Gabriel. Am gasit grupul la început, acum vad mersul grupului, care a evoluat foarte mult, dar înca mai are probe de sustinut. Cred ca probele sunt urmatoarele: cum sa faca fata noilor membrii (initiere, formare), cum sa-si defineasca niste membrii stabili, adica sa stopeze niste pauze luate de membrii, cum sa intervina activismul în grup si respectiv cum sa treaca mai departe.     Cred ca raspunsul la probleme nu este neaparat o idee sau o alta ci sa persevereze, totul se învata din mers.  Este foarte bine organizat si structurat, dar înca îi lipseste acea unitate informala.

     Ma numesc Damian Costinel. Despre acest grup am luat cunostiinta când veneam la biserica pentru vecernie, si cum veneam cu câteva minute mai devreme mai prindeam si ceva de la sfârsitul întâlnirii cu tinerii iar pe parcurs am început sa vin si eu. Eu mai fusesem si la Maica Siluana unde au loc întâlniri asemanatoare precum si consiliere.  Stiu ca asemenea întâlniri cu tinerii au si niste neoprotestanti si oricum este ceva bun ca si la ortodocsi se fac astfel de întâlniri, pentru a aduce tinerii la biserica si a-i învata anumite lucruri de credinta.   Îmi place atmosfera din cadrul grupului însa la capitolul organizare ar fi mai bine ca în discutiile despre un anumit subiect sa se vorbeasca liber, nu doar pe baza unor întrebari. Sa se discute asupra tuturor întrebarilor puse de participanti iar la sfârsit parintele sa explice care este pozitia Bisericii fata de subiectul respectiv.

      Ma numesc Simona, am17 ani si desi am auzit de foarte mult timp de acest grup, la biserica, astazi, 25 iunie 2005 este prima data când vin.  Ce m-a determinat sa vin: reprezinta un mod interesant, distractiv de a învata lucruri noi despre viata în general, dar în special despre viata de crestin, îmi pot face noi prieteni. Un motiv pentru care am venit ar putea fi si lipsa de ocupatie din ziua de azi si pate si starea deptimanta în care ma aflu. M-am gândit ca pate astfel îmi ridic moralul.  Ce astept de la acest grup: sa învat mai multe despre viata de crestin, ce presupune ea (de fapt asta cred ca stiu, dar ideea ar fi sa capat mai multa putere pt. a putea respecta tot ceea ce presupune), sa îmi fac noi prieteni, sa descopar si alte laturi ale mele, atunci când plec sa ma simt un om mai bun, sau mai bine zis sa îmi doresc sa fiu mai bun.

      Sunt Stamin Eduard Florentin am 22 de ani, am aflat de acest grup de la Ileana si tot pentru ea si cu ea am venit aici. De obicei sunt mai retras si nu îmi face placere sa ma aflu în mijlocul unui grup format din mai mult de 2-3 persoane. Aici nu ma simpt atât de rau (aproape ca m-am obisnuit) însa trebuie sa recunosc ca desi îmi place ceea ce faceti aici, daca nu ar mai veni Ileana probabil nu s-si mai veni nici eu. Probabil mai este nevoie de timp ca sa ma integrez iar faptul ca nu prea pot sa ajung nu prea ma ajuta.   Mie unuia îmi place ce am gasit aici, iar stilul discutiilor, cu foarte multa buna dispozitie mi se pare atragator si foarte indicat, chiar daca se discuta lucruri foarte importante.   Nu pot sa spun ca as vrea sa se schimbe un anumit lucru. Pentru aceasta ar fi fost nevoie sa ma gândesc mai mult, nu prea sunt spontan.

      Ma numesc Scorbura Mihai am 23 de ani iar prima data am auzit de acest grup de la Cosmin (liderul). Venind aici cred ca pe 26.01.2005 am gasit un grup de tineri veseli, dinamici si mai ales dornici de a-si cunoaste propria credinta. Alaturi de ei este si un preot extraordinar de dragut care stie sa-i faca pe tineri sa caute pe Hristos într-un mod care sa le placa.   Dar asta nu este tot, mai este si un tort pe care l-a adus doamna preoteasa împreuna cu o doamna pe care nu o cunosteam atunci.   Ce am vazut aici si dorinta de a face si eu ceva asemanator m-au facut sa încerc sa vin cât mai des.   Mi-ar placea sa fac si eu ceea ce face parintele, mi-ar placea sa pot pleca si eu într-o excursie cu ei desi nu stiu când am sa pot.  Mi-ar placea sa se înmulteasca acest grup si sa-l mentina pe Dumnezeu între ei, asa cum îl mentin acum prin pacea si dragostea care se simpte în cadrul lui.

Back to Top

      Ma numesc Tapurin Maria , am 18 ani si fac parte din acest grup de aproape un an. Am aflat de acest grup într-un mod straniu, mai exact în tren când ma întorceam de la o manastire împreuna cu mama si o prietena. Parintele Gabriel a fost foarte primitor, de altfel si grupul care se întorcea de la aceeasi manastire. M-au invitat la un seminar si am promis ca ma duc, asa ca nu puteam sa îmi încalc promisiunea. Am fost, mi-a placut foarte mult si am continuat sa vin.   Ceea ce am gasit aici m-a uimit. Eu nu ieseam cu nimeni, nu cunosteam atâtea persoane, iar iesirile de sâmbata au început sa-mi faca bine. Deja dupa câteva seminarii nu m-am mai simtit atât de singura si închistata. Comunicarea de care aveam atât de multa nevoie am gasit-o unde nici nu mi-am închipuit .Îi multumesc foarte mult lui Dumnezeu ca am întâlnit acest grup minunat.

      Numele meu este Roxana . Ma bucur ca ma aflu aici si ca pot sa va împartasesc gândurile mele despre seminariile parintelui Gabriel.  Prima data am venit în curtea acestei biserici în februarie 2004 sa-l întâlnesc pe parinte (personal îl stiu de 5 ani) si sa particip la un prim seminar. Despre aceste întâlniri saptamânale am aflat de la sora mea caci ea mai participase de doua ori si-mi povestise despre ce se întâmpla acolo si de asemenea cât de multe lucruri noi, interesante si ziditoare putem sa aflam cu ocazia aceasta. Abia asteptam sa vina saptamâna urmatoare la un seminar. Parintele m-a primit calduros, de altfel asa ne-a întâmpinat pe fiecare, asa întâmpina pe toti cunoscutii mai noi sau mai vechi deopotriva. Marturisesc ca atitudinea parintelui a contat mult în ceea ce priveste continuarea si largirea acestui grup. Îmi plac seminariile si deopotriva grupul pe care îl întâlnesc aici. Temele pe care le dezbatem sunt foarte diverse si interesante. Învataturile pe care le primim sunt în concordanta cu religia ortodoxa si cu buna cuviinta. Ma bucur enorm ca îl cunosc pe parinte si pe tinerii din grup.

      Sunt Trasca Ana-Maria, am 16 ani, vin aici din august 2004. Eu stiam ce se face la un astfel de grup de tineri crestini, sau cel putin asa credeam, tinând cont de faptul ca ma duceam regulat la grupul de la Podari. La Podari raspunsurile la întrebari erau false, spuneam ceea ce doreati dumneavoastra sa auziti, ce era bine. Dupa ce ati plecat am încetat sa mai merg si la slujba duminica si asa m-am desprins total de biserica. Pâna când într-o zi stateam la poarta plictisita si a trecut Dan si mi-a spus ca în Craiova, dumneavoastra mai tineti seminarii, m-am gândit ca ar fi interesant sa vin si eu o data, sa vad daca este ca la Podari. Si am venit, am descoperit o „lume noua”. Aici mi-am facut prieteni noi si am început sa vin regulat. În prima zi la grup am avut ceva emotii (sunt mai timida la început) dar alaturi de mine ati fost dumneavoastra si cei din Podari(mare surpriza), si am trecut peste ele. Acum când vin la grup vin sa ma întâlnesc cu prietenii si sa aflu lucruri noi.

      Ma numesc Monica, am 21 de ani, am auzit prima data la parintele Sorescu dupa Paste când am venit la biserica. În saptamâna urmatoare am venit într-un grup nou, desi erau doua grupuri, cel nou si cel vechi. Am venit la îndemul parintelui, primul lucru care ma adus aici a fost curiozitatea, de ce nu chiar dorinta de a cunoaste alti tineri care vin, pentru a afla de ce vin ei, ce se discuta în primul rând. Aici am întâlnit si alti colegi de la facultate. Discutia avuta prima data ma determinat sa vin în continuare pentru ca daca nu mi-ar fi placut nu as mai fi venit.  Îmi doresc sa vin în continuare, uneori nu pot sa vin pentru ca sunt plecata din localitate.Grupul de aici este format din tineri deosebiti, în acest grup sunt convinsa ca ar vera sa vina si alti, dar cu siguranta sunt si alti care nici macar nu au cunostinta de acest grup. Ma gândeam ca cei care sunt nou-veniti ar trebui sa vina la început în grupul mare.